Neincrederea vs Dragostea adevarata

Buna dragilor,

Alexandre Dumas afirma ca „ dragostea adevărata si neîncrederea nu pot convietui împreună „. Aceasta fraza ascunde atâtea adevăruri încât putini sunt cei care ii înțeleg adevăratul sens.

Poveștile de dragoste din ziua de astazi au devenit un clișeu: il vezi pe facebook ( sau orice alt site de socializare), ii dai un like, îți da un like si începeți sa vorbiți.

Ajungem sa ne îndrăgostim de o imagine „perfecta”, de un portret initial virtual, mai apoi real a unei persoane care este orice, dar nu perfecta. Mai apoi ii afli povestea, îți afla poveste si in sufletul tau deja rasare sămânța geloziei.

Iti spui ca este normal sa fii puțin gelos, „cine nu e gelos, nu iubește cu adevarat”, începi sa-l urmărești, sa pui la îndoială tot ce îți spune, sa il interoghezi, cerșești mai multa atenție, devii disperat/a după el/ea.

Dar de unde provine aceasta gelozie si  acaeasta necredere in partenerul tau?

Oricât de mult te-ai minți pe tine si pe cei din jurul tau ca aceasta gelozie si neîncredere sunt alimentate de comportamentul si atitudinea partenerului fata de tine, țin sa te contrazic ( stiu ca o sa-mi umplui frigiderul, dar îmi asum) si sa te anunț ca toate pleacă de la tine si au legătură doar cu tine.

 Neîncrederea, odată apărută, începe sa afecteze imaginea pe care tu ti-ai format-o despre tine, dar mai ales imaginea pe care ți-ai format-o despre partenerul tau. Sămânța necrederii in partener este sădită cu mult timp inainte ca primele „simptome” sa-si faca simtita prezenta, dar sub o alta denumite, si anume ‘încredere in sine’, sau mai bine zis, lipsa ei.

Da, vezi bine, lipsa de încredere in sine este cea care îți alimentează gelozia si neîncredere in partener.

 Ti s-a întâmplat vreodată sa atragi in viață ta exact lucruri de care te temeai cel mai tare? Daca da, asta e modul universului de a ti arata ca puterea ta de a crea situatii, mai mult sau mai putin favorabile pentru tine ( si asta depinde tot de tine)  este mult mau mare decât ti ai închipuit vreodată. Așa se întâmpla si cu neîncrederea.

Noi suntem cei care o creăm, care ii dam putere sa ne schimbe si sa ne manipuleze relațiile, sa ne facă sa vedem lucrurile intr-o lumina dramatica si amenințătoare.

 ‘Poate inca se mai gândește la fostul. Poate ca exista cineva mai bun ca mine. Poate ca nu sunt destul se bun. Dar daca se întoarce fosta lui? Eu nu o sa fiu niciodată la fel de buna ca fosta lui. Nu sunt genul lui de fata.’

 Astea sunt câteva dintre gândurile ce ne vin constant in minte atunci când suntem într o relație dar nu avem încredere in noi. Dar ceea ce nu realizam noi este ca, fix aceste gânduri, repetate in mod constant vor atrage in viață noastră, situațiile de care noi ne temem cel mai mult. Încercam sa pozam intr-o persoana cu o încredere de sine debordanta, cu o stima de sine mare, dar uitam ca adevărul tinde sa iasă la iveala in situațiile mai delicate ale vieții.

 Testul pe care il vei avea de dat in relație nu va fi legat de cat de bine știi sa te minți pe tine si pe partener ca nu ai probleme de încredere, ci va fi legat de creditul pe care il acorzi partenerului după ce perioada de „indeagosteala si fluturașii” trece, răbdarea si libertatea pe care i le oferi atunci când lucrurile devin puțin ” sufocante ” in relație.

Daca ai hotărât sa intri într o relație cu el însemna ca el îți poate satisface anumite nevoi, iar filtru din creirul tau a depistat anumite calități in parterenul tau care pe tine te vor ajuta sa crești, sa te dezvolți, sa devii varianta ta mai buna. Același lucru este valabil si in cazul partenerului.

 Deci? Ce rost au gândurile obsesive despre trecutul tau sau al lui/ei? Niciun rost exact!

 De ce spunea Alexandre Dumas ca iubirea adevărata si necrederea nu pot conviețuii împreună? Pai hai sa ne fandim ce însemna iubirea adevărata?

Iubirea adevărata este atunci când:

  • te îndrăgostești de persoana din fata ta, si nu te imaginea perfecta pe care ți-ai construit-o mintal si ulterior ai proiectat-o asupra persoanei respective;
  • ai încredere in partenerul tau, nu simți nevoia sa-i ceri raportul la fiecare pas ai nici nu i-ai pus gps in pantaloni.
  • ai activității si scopuri in afara relației tale. Acest punct este foarte important, pentru ca având si alte priorități in afara de relație si partener reușești să-ți menții independenta si astfel se creează un echilibru, care va va oferi spațiul necesar sa creșteți separat.
  • aveti un cerc de prieteni comuni, dar totuși fiecare are si cercul lui de prieteni. Acest aspect este complicat de realizat si de mentinut, dar merita încercat
  • petreceti timp si impreuna, dar si separat. Pare ca descriu o relație perfectă si imaginara, dar nu este așa.

 Chiar si in relațiile in care partenerii au încredere in ei insisi, dar si unul in celalalt, care reușesc sa mențină un echilibru intre viață de cuplu si viață sociala, apar certuri, unele mai mici, altele mai mari. Suntem oameni si ne enervam din lucruri minore, din faptul ca o fata i-a zâmbit mai provocator iubitului, sau ca iubitul i-a dat un like fetei pe care  tu o urăști de moarte.

Dar ce este diferit in aceste cupluri, este faptul ca aleg sa discute despre aceste aspecte, atunci când situația sau problema este inca „calda”, astfel încât ele nu rămân nespuse, nu se inmagazineaza si nu se transforma in frustrări si alte motive de gelozie si nesiguranta.

Nesiguranță odată apărută este greu de învins, de aceea trebuie sa fin sinceri cu noi inca de la început.

 Daca vrei sa mai ramai puțin in lumea mea, poți citii si:

Cele 30 de cuvinte

Indrazneste sa fii fericit!

Identitatea personala in cuplu

Poate tot ce primim sunt doar momente

XOXO, Wazz

Reclame

Cele 30 de cuvinte

Buna dragilor,

Suntem in era vitezei, iar in fiecare zi folosim intre 13.000-20.000 de cuvinte pentru a ne exprima( conform unui studiu realizat de oamenii de știință de la Universitatea din Maryland). Acest flux de cuvinte constituie atât comunica prin dialog extern cat si cea prin dialog intern ( in mintea noastră).

Semnificatia cuvintelor si încărcătură lor emoțională au început sa descrească cu timpul, cu descoperirea noilor mijloace de comunicare (SMS-uri, email-uri, platforme de socializare), astfel astăzi, prea puține sunt cuvintele care inca ne mai produc palpitalii sau cel puțin sa ne smulgă un zâmbet.

 Am devenit din ce in ce mai comozi si am preferat sa înlocuim scrisorile scrise de mana, pe care bunicii noștri le scriau, cu mesajele scurte si seci, si cu reacții pe facebook. Am înlocuit sensibilitatea caracteristica scrisorilor cu un like sau un share. Am înlocuit conversațiile la o cafea, pline de emoții cu un ‘swipe right’. Am devenit atât de axați pe propria persoana încât am început sa facem economie la cuvinte sincere, cu încărcătură emotionala, care sa rămână întipărite pe suflet si la care sa meditezi seara când ajungi acasă.

 Haideți sa analizam doar cate mesaje dam in fiecare zi, cate apeluri telefonice seci dam in fiecare zi, cate întâlniri online am avut într o săptămână. Acum raspunde ti sincer: cate din ele au contat cu adevărat? In cate din ele ai pus un strop din sufletul tau?

 Acum haideți sa facem un exercițiu de imaginatie (știti ca astea sunt preferatele mele). Sa presupunem ca de astăzi avem voie sa folosim doar 30 de cuvinte pe zi. Aceste 30 de cuvinte trebuie sa fie cele mai uzuale, importante, fara de care nu ai putea rezista o zi, care îți influențează viață personala, locul de munca, starea de sănătate, fericirea.

Avem niste reguli de urmat? Sigur ca da:

  • Nu poți sa spui simplu ‘iubire’, acesta este un termen abstract, iar fiecare înțelege altceva prin iubire. Este nevoie sa definești iubirea in acțiuni, persoane, cărți, obiecte, etc.
  • Ai voie sa folosesti maxim 3 nume proprii. Asta pentru ca ar fi prea ușor sa înșiram tot arborele genealogic. Dar nu poți vorbi doar despre oamenii toată ziua nu?

Bun. Hai ca încep eu acest experiment ca sa te motivez si pe tine.

Pentru mine cele 30 de cuvinte pe care le as folosi într o zi sunt:

  1. Acasă
  2. Brasov
  3. Mama
  4. Ana
  5. Criss
  6. Blog
  7. Psiho
  8. Bft
  9. Cărți
  10. Grey’s anatomy
  11. Gossip girl
  12. Puf
  13. Relație
  14. Terapie
  15. Facultate
  16. Socializare
  17. Activitate
  18. Ciocolata
  19. Moale(pufos)
  20. Relaxare
  21. Inspirație
  22. Articole
  23. Motivație
  24. Învățat
  25. Vise
  26. Trecut
  27. Prezent
  28. Paste
  29. Pizza
  30. Soare

 La o scurta analiza a procesului de numire a celor 30 de lucruri/obiecte/persoane despre care as alege sa vorbesc într o zi si a celor mai importante 30 de cuvinte din viață mea, pot afirma faptul ca este mai greu decât pare.

Pot înțelege despre mine multe lucruri doar analizând cele 30 de cuvinte. Acest exercițiu îți oferă o transparentă asupra propriei persoane(daca il faci cu maxima sinceritate).

Vei vedea cu adevărat ce are valoare pentru tine si care sunt punctele pe care tu te axezi in fiecare zi, dar care poate rămân in ceata.

Acesta este doar un joc, nu o sa ni se impuna sa utilizam doar 30 de cuvinte pe zi niciodata ( sau cel putin inca sper asta), dar sta in mainile mele, ale tale sa alegem in fiecare zi sa punem suflet in fiecare cuvat pe care il rostim, sa aducem zambete omenilor importati din viata noastra, sa facem mici schimbari in lumea noastra prin modul in care alegem sa comunicam ( si mai ales ce alegem sa transmitem).

Ce s-ar intampla oare daca am acorda mai multa atentie cuvintelor pe care le folosim, daca am devi mai constienti de ceea ce transmitem celor din jur? Poate imi vei raspunde tu..

Daca ești dornic sa te vezi dintr o noua lumina, încearcă acest exercițiu. Îți ia doar 10 minute din viata. Eu spun ca nu vei regreta.

Daca vrei sa mai ramai puțin in lumea mea, poți citii si:

Indrazneste sa fii fericit!

Identitatea personala in cuplu

Toxic love

 Xoxo, Wazz

Indrazneste sa fii fericit!

Buna dragilor,

Se spune ca fiecare lucru care se intampla in viata noastra se intampla cu un motiv. Se spune ca lucrurile bune vin la cei care asteapta. Dar ce ar fi daca nu am mai astepta asa de mult sa facem ceea ce simtim, ceea ce ne face inima sa bata cu 2 batai in plus pe minut? Ce s-ar intampla daca noi am fi cei care alegem? Ce s-ar intampla atunci?

Noi, oamenii, suntem experti la a lasa lucrurile care conteaza cu adevarat sa treaca pe langa noi. Suntem experti la a ne inventa scuze ( unele imature) si apoi sa ne imaginam cum ar fi fost daca am fi avut un strop de curaj sa actionam. In final ajungem sa regretam fiecare lucru pe care nu l-am facut, fiecare ocazie pe care am ratat-o, fiecare zambet pe care nu l-am oferit, fiecare imbratisata pe care nu am oferit-o la timp, fiecare vorba buna pe care nu am spus-o.

Gandete-te de cate ori ai amanat sa iesi la filmul pe care ti-l doreai de mult sa-l vezi doar pentru ca aveai altceva „mai importat” de facut sau alte responsabilitati? De cate ori ai refuzat sa incerci ceva nou doar pentru ca ti-a fost frica de esec? De cate ori ai evitat o persoana doar pentru ca erai prea timid? De cate ori ai placut pe cineva in secret? De cate ori ti-ai  inghitit lacrimile doar pentru a nu crede ceilalti ca esti prea slab?   De cate ori te-ai mintit ca nu ti-e dor de el/ea? De cate ori?  ( fi sincer cu tine).

hnb.jpg

Si pentru ce ai facut toate astea?  Ce ai obtinut cu asta? Faptul ca ai stat inca o noapte treaz sa inveti din greu te-a ajutat sa fii primul din clasa/facultate? Faptul ca l-ai evitat toata luna te-a ajutat sa treci peste sentimentele tale pentru el? Faptul ca ai refuzat excursia noua te-a ajutat sa devii mai increzator?  Faptul ca nu i-ai spus ca inca iti lipseste si ai nevoie de el/ea in viata ta, te-a facut sa te simti mai bine? Ti-a adus zambetul pe buze? Ti-a batut inima mai repede? Nu prea cred..ci doar ai ratat inca o sansa sa cresti, sa inveti din experiente, sa devii mai bun, ai ratat inca o sansa sa fii fericit, sa iubesti, sa-ti indeplinesti  dorintele, sa-ti faci amintiri pe care sa le poti povesti nepotilor la batranete.

Eu am facut asta te atat de multe ori incat nici nu pot sa-mi amintesc numarul lor. Dar nu am fost fericita. Nu m-am simtit mai bine dupa ce am constientizat ca am mai pierdut inca o sansa sa obtin ce vreau doar pentru ca mi-a fost frica sa ies in fata si sa spun tare si clar care imi sunt dorintele si nevoiele, pentru ca mi-a fost frica sa am incredere in mine. Din contra, m-am simtit mai rau. Si am ajuns sa am rezultate bune, sa-mi ating obietivele dar sa nu le apreciez niciodata la adevarata lor valoare , pentru ca renuntasem la atat de multe pentru ele, am ajuns sa vad cum crush-ul este cu altcineva, pentru ca acolo undeva a  existat o fata care a avut curajul sa actioneze.

Ti-e dor de un vechi prieten? Vrei sa iei legatura cu cineva drag? Vrei sa-i spui crush-ul ca-l placi de ceva vreme? Actioneaza! Pe bune, ce se poate intampla cel mai rau? O sa te refuze,o sa-ti spuna ca el nu te place, o sa-ti spuna ca lui nu i-a fost dor de tine,o sa-ti spuna ca nu vrea sa-ti mai fie prieten, o sa te blocheze pe retelele de socializare, o sa te ignore pe strada, o sa te simti rusinata, demnitatea ta o sa aiba o mica cadere.  Ok, ok, ok. Inteleg!  Suna destul de rau.

Dar ce pierzi de fapt? Nimic! De ce? Pentru ca nu ai nimic in momentul asta! Nu mai tii legatura cu vechii prieteni, ei au vietilor lor, tu o ai pe a ta, sunteti independeti unii de altii, nu mai fac parte din viata ta de prea  mult timp. Crush-ul tau nu are nici macar o idee ca existi, poate trece pe langa tine fara sa te salute, iar tu iti faci filme cu el, cu voi. Ok, deci, ce ai? Nimic!

Imagineaza-ti ca maine s-ar sfarsi lumea, ca ceva groaznic s-ar intampla, ca ai disparea de pe lumea asta, iar tu ai fi constienta ca astazi este ultima ta zi. Ce ai face? Unde ai fi acum?  Cu cine ti-ai petrece ultima zi? Ce i-ai spune lui/ei, celui/celei care face kilometri si kilometri prin mintea ta? Ce ai vrea sa-ti amintesti din ultima ta zi?

 Intreaba-te daca maine s-ar sfarsi totul pentru tine, ai facut tot ce ti-ai dorit? Ai amintirile pe care ai vrea sa le ai? Ai trait povestile pe care ai vrut sa le traiesti? Le-ai spus oamenilor din viata ta ca-i iubesti? Ai zambit destul? Ai multumit destul? Ai fost un prieten destul de bun? Un partener destul de bun? Esti multumit de ce lasi in urma ta?

Si ce astepti? Sa fie prea tarziu? Ce faci daca ajungi in ultima zi si iti dai seama cate ai pierdut? Iti spun eu, o sa te panichezi, o sa incepi sa regreti tot timpul pe care l-ai irosit, pe care l-ai pierdut degeaba. O sa-ti doresti sa poti sa dai timpul inapoi, iti vei dori ca ziua sa aiba mai mult de 24 de ore ca sa apuci sa vorbesti cu fiecare persoana cu care vrei sa vorbesti pentru ultima data.

Dar pentru tine nu este ultima zi, si ai ocazia sa faci azi ce nu ai avut curaj sa faci pana acum, sa vorbesti cu oamenii cu care nu ai vorbit pana acum, sa recunosti ceea ce simti, sa actionezi.

Suntem oameni, iar emotiile sincere ne sensibilizeaza, ne ating, indiferent cat de reci si indefereti parem pe exterior. Daca ar veni cineva pe care nu il simpatizezi sau care ti-a gresit candva la tine tine, acum, sa-ti spuna sincer tot ceea ce are in minte si in suflet, sunt sigura ca l-ai asculta si poate l-ai si ajuta. De ce sunt asa sigura? Pentru ca stiu ca esti o persoana buna, pentru ca stiu ca ai o inima mare. Imi place sa cred ca toti suntem asa, ca toti avem un suflet mare, plin cu iubire, doar ca unii dintre noi se pierd pe drum, sa inchid in iei din frica, neincredere sau timiditate.

Fii sincer cu oamenii din jurul tau, si mai ales cu tine. Recunoaste-ti sentimentele, acceptale si apoi actioneaza. Afirma-te, spune-ti cat de tare poti fiecare vis pe care il ai si crede in el. Nu astepta sa se intampla de la sine. Nu astepta sa se faca lumina pe strada ta, ci aprinde-ti singur lumina.

Fi tu cel care isi ia viata in propriile maini, care merge pas dupa pas pe drumul sau spre visul cel mare. Fi tu cel care traieste cea mai frumoasa poveste de dragoste pentru ca a avut curajul sa riste la momentul potrivit. Fi tu cel care actioneaza! Fi tu cel curajor! Fi tu cel care face primul pas! Ai doar de castigat! Indrazneste sa fii fericit!

Pana data viitoare, zambeste! Arati mai bine cu zambetul pe fata!

Xoxo, Wazz.

Daca vrei sa mai ramai putin in lumea mea, poti sa citesti si:

Identitatea personala in cuplu

Step out of the comfort zone

 

Step out of the comfort zone

Hey guys,

Today i want to talk with you about comfort zone. What really means comfort zone?

The comfort zone is a circle you draw around yourself. This circle contain only the things, persons and situation you know and with which you are comfortable. It’s the safety place on earth for you, the place where everything is pink.

How good it is to have this comfort zone? It’s fine to have it, it gives you a sense of security, a place to grow slowly but surely.

We should step outside the circle? Of course we should. Leaving the comfort zone is the only way we learn a lot faster and much better things, the way we get some values and attitudes through the test-error method.

I want to share with you the last situation when i step outside my comfort zone and it was totally worth it.  I am a personal that don’t take risk very often, but when i take them I make sure  I do not think about them before, so it is just an impulse.

a

Yesterday, it was the day i wanted to spend in nature, in fresh air, to clear my head and relax. Yeah, that didn’t gone exactly like that.

We were on a day trip through the forest, on our way to climb a local mountain. But, that it would have been very boring, so, at some point we saw a path that leads to the top of the mountain, but that was in the forest and requires us to climb through the trees and rocks. In my head was this thought „ ok, let try it. I mean, it is just a little path to climb and we will see the the main road, so i can stop there. „

We start to climb, holding us the trees and rocks around us. We didn’t see the main road so we continued to climb  ’till some point when we realize there isn’t any main road left for us to see, to stop. And we were far away from the point we started to climb,  the way back was far too risky, we continued to climb to the top.

I was scared, my body was shaking, but the adrenaline kept me going. I stuck in many points, hooked by a tree, and I said I would not be able to get through that point. But I did not stop, did not give up.

After two hours and a half, we were in the top. I started to laugh and i was thinking about what I had just done and I was surprised that I was still alive (I did not climb a mountain like never).


What I’ve learn from this experience?

  1. My body can do more than i think and i should trust it more than i do. The Pilates class i took this summer i’m sure it helped me, because i saw that my legs were strongest than were in all my life. I will probably take more Pilates class.
  2. My mint did all the hard work. I had moments when i froze because I was really scared of the thought of falling into the void. I start to shake and almost I started to cry, but i knew i could not stop there (in fact, what was I supposed to do? to wait for a bear and ask him to take me down
  3. The limits I put myself were based on just one thing- FEAR. I was scared to take risks because i thought about the consequences and about the regrets. But now i don’t regret that decision. It was totally worth it.
  4. My self-confidence has grew a little bit. And that is normal, because i step out of my comfort zone and i did something that in normal way I would do.
  5. I really trust my best friend- she helped me trough hard moments, she came back after me, she guided me to the safe spots in the forest, where I could sit and rest a little bit. 

b


Don’t limit yourself just because you are scared or don’t have enough confidence in yourself.

Find the right person who you trust and who will make you to get out of the table, to try new things, to take risks and to get yourself out of bounds. Don’t let yourself became numb just because in some point your plan failed, you can rebuild your self-esteem just through actions, small actions but made regularly.

 

 I hope you felt good reading this and maybe even helped you to consider seeing what is outside of your circle. if it did, please let me know.

Till next time keep your smile on your face, your are more beautiful with it.

XOXO, Wazz.

Letter to my father

  Usually, I will start a letter to dear, but you’re not „dear” to me anymore since  a long time. I actually don’t even know why I’m doing this because you’ll never read it, but somehow i hope that this will help me.

   You’re supposed yo be my hero, my example, my life saver, but to me you’re a stranger. It sucks, you know? Because i’ve lived with you for 8 years and i supposed to love you, but i’m not. I supposed to have memories with you, but I have none. I supposed o feel safe and loved around you, but when i see you, i feel like i’m talking with a stranger man.

   I remember the last night i spent in our hose, actually your house, before me and mom moved out and I wish with all my heart that some day i’ll forget that day. I think you know very well what you did to me, to mom and probably you can imagine how she felt, how bad she was suffering. But did you think for one second, at least, how that time was for me?

  Did you ask yourself for one time how was for me to go to school and see you with another woman walking down the street? Asking my mom why my dad is with another woman? You have any idea how often i ask myself „ What’s wrong with me? Why he didn’t love me? Why he left me?
No, i guess you didn’t.

  But it’s ok. With time I understood why, even if it was a disaster in my head and heart. I found out your past, your story and i tried to understand why did you act like that, i was look for an excuse. I found out that your parents weren’t the best parents you can wish for, that you been through hard time too. But what I don’t understand is why did you repeat those mistakes? Why did you left your past define your future, my future? Why you didn’t what to do better then them? Show them how bad they screw up to raise you, show them you can do more. Why? I keep asking myself this questions, but the truth is that no one will ever answer me, not even you.

  You’re supposed to show how a real man look like, how a boy should treat a girl, how love feels like, how a normal family look like. I had to learn all  these on my own, on the hard way and obvious i’ve lost so many things and people because of this, because of you. But what did you really showed me? How to cheat? How to leave my family? How to don’t be present in my kids life? I don’t want any of that.

  I know i should be blessing you for my life, but you didn’t enjoy having me in it. You hated me from the first moment I came into this world because i wasn’t a boy, right? Like it was my choice to make. You hated me because I needed love and attention and somehow you think i steal mom from you. But i didn’t stole her. I used to want your attention and love too, but you weren’t there.

  You know, every time i think about my childhood i see that day, the last day in that house and i want to cry, over and over again. It hurts me like hell even now, 12 years later. I let myself make bad decision,  choose bad boys, who didn’t love me back, or who left me the way you did, because that felt normal to me. And now i’m scared of good boys, of healthy love and relationships,  of happiness. Of course i’m scared, i don’t know how all these things feel like. I keep say that i want them, but how i supposed to recognize them? You never taught me.

   Where were you when I was first disappointed? when did I cry out of love for the first time? You’re supposed to be there, near me, say to me that isn’t the end of the world, that i’m beautiful and you’ll always be there for me. How i supposed to trust any guy when he says to me that he loves me and he’ll stay by my side, when even my dad didn’t do it? You tell me…

   I will not understand why you cheat mom, left me and decide to make another child with your mistress. And you made another „good” choice: you left your boy, too. Good for you, now you have 2 kids who will suffer because of you.  Do you know how it feel to be  ashamed of your family, and when someone asks who your family is to want to go to the ground, teleport yourself or anything?

   I want you to know that i didn’t forgive you for any of this, but i want to do it. A part of me want you to pay for all the pain you cause me, for all the days and nights i cried because of you, of your mistakes, of your bad decision.

   I want to tell you that i’m strong, i’m not nothing like you, i will make the most of my life even if I have to walk on fire and burn all the to burn all the bridges between me and that family (because is no longer my family). I don’t want you in my life, near my mom, my future family. I just want to forgive and forget you for good.

            With..( i don’t know with what),

                                                                   A girl you’ll never know.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe