Despre certuri- ce simti copiii cand parintii se cearta?

Diferențele de opinie sunt inevitabile intr-o relație, apar de nicăieri, din cele mai variate motive si pot degera ușor.

Ce face diferență?

Modul in care alegem sa le depășim si ceea ce învățam din ele. Certurile, tipitele, reproșurile sunt varianta ușoară pe care o putem alege. Dar in același timp este varianta care doare cel mai tare, care are cele mai dure deznodământuri, si anume pierderea încrederii, a respectului, a iubirii si apariția resentimentelor.

Dar mai trist este atunci când aceste certuri se întâmpla in familii, in care victimele colaterale sunt copii. Copiii, care nu au absolut nicio vina, dar care suferă cel mai mult. Aceste suflete pe care doriți sa ii inițiați in viață si care sunt ca niste sugative, absorbind in drumul lor totul de la părinți( bune si rele).

Nu sunt părinte. Nu am nici cea mai vaga idee despre ce însemna sa fii unul. Nu stiu cum sa cresc un copil. Si de aceea nu as putea sa dau sfaturi in acest domeniu sau sa sugerez idei in creșterea unui copil.

În schimb, stiu cum e sa crești intr-o familie disfuncționala. Stiu cum e sa ti se servească la micul dejun, prânz si cina certuri. Stiu cum e sa te prefaci ca nu ii auzim certandu-se, sa te prefaci ca nu înțelegi nimic.

Stiu cum e sa adormi plângând si dorindu-ti sa divorțeze doar ca sa nu mai auzi tipite in jur, pentru ca orice e mai bine decât ceea ce ai acum. Stiu cum e sa îți reprimi sentimentele atât de mult încât sa uiți o parte din copilărie. Stiu cum e sa trebuiască sa devii puternica si tare pentru singurul părinte care a mai rămas in viață ta ( deșii nu ai habar nici ce inseamna cuvântul puternic).

Stiu cum e sa te simți vinovat pentru fiecare cearta dintre ei, pentru fiecare reproș. Stiu cum e sa te urăști pentru ca tu ești cauza divorțului lor( chiar daca ti l-ai dorit la un moment dat). Stiu cum e sa crezi ca poate daca nu ai fi existat tu, ei doi s-ar fi inseles si ar fi fost fericiți. Stiu cum te afectează o copilărie dintr-o familie disfunctionala si cat de grea este vindecarea.

Si poate multi o sa spună fraza aia tipica cu ” copii nu înțeleg nimic, sunt mici”. Da, sint mici si nu pot sa aibă grija de ei, si o perioada au nevoie de voi 24 din 24, dar nu au nicio problema mintala, sunt perfect sănătoși. Vad, aud, si va simt emoțiile. Înțeleg când părinții nu se iubesc, vad când ceva nu este ok. Au sentimente. Si ii afectează fiecare cearta.

Pentru ca o sa se invinovateasca pe ei. O sa se considere o povara pentru părinți un stres in plus. Ceea ce nu este corect, si probabil nu este nici adevărat.

Dar asta le va rămâne întipărit in subconștient, si se vor lovi de aceasta frica de a nu fi destul de bun pentru cineva.

Si își vor pune întrebarea ‘ cum as putea sa fiu destul de bun pentru x sau y, când nu am fost nici pentru părinții mei’ sau ‘ cum pot să-i cer lui x sau y sa ma iubească când nici proprii mei părinți nu au facut-o’. Si ii vor afecta mai tare. Si respectul si stima lor de sine va fi la pământ mult timp, pana vor conștientiza ceea ce s-a întâmplat cu adevarat , si când vor aceepta si se vor ierta pentru resentimentele pe care le au, pentru ura pe care au simtit-o.

Si poate o sa va gândiți ca ‘ eu îmi cunosc copilul si nu o sa las sa se ajungă acolo’. Ei bine, copilul s-ar putea sa fie destul de deștept si sa va ascundă toate aceste sentimente si stări prin care trece.

Si nu pentru ca ar fi mai ușor așa, ci pentru ca vrea sa va protejeze, sau ii este frica ca odată ce veți afla ca nu este ‘perfect’ va pierde orice urma de afecțiune pe care o mai primește. Așa ca s-ar putea sa fie așa de ușor de văzut cu ochiul liber.

De ce scriu asta?

Pentru ca poate va citi cineva care mai are o șansă sa îndrepte aceste greșeli si sa le ofere copiilor o copilărie armonioasa.

Si pentru ca poate anumiți ‘foști copii’ care au trecut prin aceleasi situații, vor putea sa accepte mai ușor știind ca nu sunt singurii, si se vor ierta pe ei înșiși si pe cei care i-au crescut ( pentru ca au făcut ceea ce au știut ei mai bine la momentul respectiv).

Ena

Reclame

Inca mai crezi in oameni? Mare greseala

Aud des in jurul meu ‘Inca mai crezi in aomeni? Vai dar faci o mare greseala! Ar trebui sa nu nu mai ai încredere in oameni. Nu fac decât sa te raneasca si sa plece’.

Si de fiecare data rămân blocată, rămân uimita de cat de mult vor unii sa plătească cu aceeași moneda. Eu nu pot! Eu nu pot sa nu mai cred in oamenii. Eu nu pot sa nu-i mai iubesc.

Da, am fost raniță, am fost mințita, trădata, înșelata, au plec de lângă mine oameni la care țineam, mi-am pus sufletul pe tava si am căzut, am văzut binele in oameni care m-au folosit. Am regretat pe moment, am plâns, dar m-am ridicat.

Am iertat chiar si atunci când nu am primit o scuza, am oferit a doua șansă acolo unde nu ar fi trebuit nici macar sa privesc, am lăsat loc de inca o vorbă buna oamenilor care nu mi-au aruncat decât vorbe ce m-au durut.

De ce?

 Pentru ca eu am iubire in suflet, pentru eu asta pot sa ofer. Pentru ca așa am fost invatata de mica, sa iert, sa uit, sa merg mai departe si să-mi las loc de ‘buna ziua’.

Pentru ca am înțeles ca acei oameni care m-au rănit sunt la randul lor răniți si nu ai altceva să-mi ofere, nu stiu să-mi primească iubirea așa ca au acționat după cum li s-a părut lor ca este mai bine.

Pentru ca am învățat ca fiecare persoana greșește, ca fiecare dintre noi rânim la un moment dat pe altcineva cu sau fara voia noastră.

 Pentru ca lumea asta e atât de mica încât nu se știe când vei da nas in nas cu acele persoane care, mai ieri, te-au făcut sa suferi, si vei vede ca timpul i-a schimbat.

Poate ca pentru unii o sa fiu o naiva care nu știe când sa puna punct. Dar iertarea nu are nicio legătură cu încrederea si respectul.

Am iertat mult, multi si probabil o sa o mai fac. Dar încrederea si respectul mi l-au recâștigat doar cei care mi-au dovedit ca s-au schimbat, ca au învățat ceva din toate situațiile prin care au trecut, ca s-au maturizat si ca merita sa facă parte din viață mea.

 Am in jurul meu oamenii cu care am pierdut legătura de multe ori si care au revenit in viață mea pe neasteptate, devenindu-mi prieteni dragi, desi mi-am promis ca nu ii voi mai ierta vreodată.

 Oamenii au un mod plăcut de a te surprinde, de a te face sa ii iubești mai mult, de ai prețui in fiecare moment. Oamenii sunt cei care ne dau putere sa mergem mai departe in orice situație, sa creștem si sa ne maturizam, sa învățat lucruri despre noi si despre ei.

Imagineaza-ti ca ești singur pe lume, fara absolut nimeni in jurul tau. Doar tu si niste obiecte. Poate pentru moment te vei simți eliberat, liniștea îți va inunda sufletul si vei simți ca poți sa respiri din nou. Dar vor veni momente in care vei simți nevoie de o îmbrățișare, de o vorba calda.

 Iartă! Iartă chiar si atunci când o faci doar pentru tine, pentru liniștea ta!

 Iubește! Iubește oricând, oricum. Niciodată nu e prea multă iubire.

Oferă! Chiar si atunci când cineva nu merita. Ceea ce oferi te caracterizează pe tine, nu pe ei.

Crede! Chiar si atunci când ai fost dezamăgit, rănit. Un om cu ura in suflet nu poate oferi altceva decât ura.

Daca mai vrei sa ramai in lumea mea, poti sa citesti si:

First love – the unique and special one

More than just one „GREAT LOVE”

Se spune că nu ar trebui sa renunțăm la ceea ce iubim, dar atunci când ceea ce iubești nu te iubește inapoi, ce faci?

Atitudinea este un lucru mic, care face o diferenta mare!

Ora 01:18, blocata in tren pentru inca vreo 9 ore ( cel puțin) cu singura sursa de relaxare: un film.

Sunt genul ala ciudat de persoana care găsește ceva de învățat din fiecare experienta pe care o are, din fiecare carte citita si din fiecare film vazut. Îmi place sa cred ca in orice exista ceva de urmat, ceva de păstrat si de dat mai departe.

In aceasta noapte povestea este despre atitudine.

Atitudinea este steagul pe care il fluturi in fata unei lumi întregi, este ceea ce te definește si te caracterizează in fata altor persoane, este calitatea sau defectul principal care setează regulile jocului.

Ce m-a învățat filmul din seara asta? Ca nu este despre cum te vad ceilalți ci despre cum te vezi tu!

Tu ești cel care contează. Pe tine trebuie sa te convingi ca ești cel mai bun, ca meriti sa primești tot ce e mai bun, ca meriti sa fii fericit, sa ai relații sănătoase si împlinite, ca meriti sa ai succes, ca meriti sa fii iubit!

Mintea este cel mai puternic instrument cu care omul poate sa lucreze. Dar depinde de tine si doar de tine daca reușești sa o faci sa lucreze in favoarea ta sau contra ta. Gândurile tale despre tine se materializează in acțiuni.

Modul in care îți vorbești tie este cel care decide modul in care te vei comporta. Daca tu crezi ca ești timid, ca nu ai nimic de oferit, ca nu ești destul de bun, ca oamenii nu au ce sa vadă la tine sau nu au ce învăța de la tine, atunci asta este ceea ce vei transmite prin limbajul non-verbal.

Si totul se traduce prin ‘ nu ma iubesc si nu ma respect destul pe mine încât sa cred ca sunt demn de acest lucru’, iar corpul tau va tipa aceste cuvinte cu fiecare gest, mișcare, vorba, acțiune pe care o vei face.

In schimb, atunci când ești conștient de valoarea ta, de frumusețea ta, de ceea ce poți sa faci, sa oferi si de ceea ce meriti sa primești de la cei din jurul tau, ii vei învăța pe aceștia cum sa se comporte cu tine.

Vei deveni un magnet care atrage doar oameni frumoși, care se prețuiesc si care au învățat sa te prețuiască si pe tine. Vei atrage situații care te vor pune in valoare, in care vei avea ocazia sa arați lumii ceea ce știi sa faci cel mai bine. Vei atrage relații care te vor împlini sufletește, care te vor face sa devii mai bun si sa înveți lucruri noi. Mintea ta va lucra in favoarea ta si vei putea cucerii întreaga lume doar prin atitudinea ta.

Care este diferență dintre cele doua tipuri de persoane pe care le am descris? Gandurile lor!

Gandurile sunt ceea ce trebuie sa schimb. Totul pornește de la noi. Chiar daca poți sa controlezi doar un mic gând la început, nu este nimic. Acest lucru făcut in mod constant, pe o perioada mai lunga de timp îți va aduce succesul.

Repeta-ti in fiecare zi lucruri frumoase, blânde, pozitive despre tine. Convinge te pe tine ca meriti tot ceea ce e mai bun si observa cum viață ta se va schimba încetul cu încetul. Iarta-te atunci cand gresesti, asa cum sunt convinsa ca ii ierti pe cei care iti gresesc tie. TU de ce ai fi o exceptie de la regula? Nu te judeca atat de tare atunci cand nu stii ceva sau atunci cand lucrurile ies putin de sub control, cu totii avem zile mai putin bune. Invata sa te iubesti neconditionat, asa cum ai vrea ca altcineva sa te iubeasca!

Nu contează cate ai greșit pana acum, cate lucruri ai pierdut sau cati oameni au ales sa plece.

O schimbare pozitiva nu este niciodată făcută prea târziu. Începe acum, iar in 6 luni îți vei mulțumi!

Xoxo, Ena.

Daca vrei sa mai ramai in lumea mea, poti sa citesti si:

Momente de liniste

Drumul tau nu se va sfarsi la el! Drumul tau acum incepe!

Suntem aici pentru a ne invata lectiile, iar viata ne este cea mai buna profesoara

Momente de liniste


Ieri mai mult ca niciodată am avut nevoie sa stau doar eu cu mine, in natura, sa-mi gândesc si sa-mi regândesc planurile si visurile. Așa ca m-am dus in singurul loc unde, inca de mic copil îmi găsesc liniștea.

 Am urcat sus, pe un deal, am admirat priveliștea si apoi m-am așezat pe iarba. Nu am fost niciodată o fire prea sensibila, nu am înțeles cum oamenii se pot emoționa atât de tare când vad un peisaj, cum oamenii pot sta ore in sir intr-o liniște totala.

Nu am inteles niciodata cum natura te poate face sa te simti mai bine, sa te incarce cu energie pozitiva. Dar ieri le-am simțit pe toate.

Am revăzut pe acele dealuri copiii ce altadata se jucau si se prosteau, am resimțit momentele de panica din iernile in care dealul era folosit drept derdeluș. Acum totul era pustiu. Eu si câteva insecte ce-și făceau drum pe lângă mine.

 Am lăsat soarele să-mi ofere o supradoza de vitamina D, sa ma încălzească si să-mi ridice moralul. M-am așezat in poziție de meditat si am ascultat liniștea. Gânduri veneau si plecau, fara ca eu sa ma atașez de ele. Era liniște. In sfârșit! Nimeni nu putea să-mi strice conexiunea pe care o aveau cu natura, cu soarele, cu mine.

 Am stat acolo câteva zeci de minute bune. Sentimentul acela de liniște, sentimentul ca totul va fi bine, ca totul se întâmpla așa cum trebuie si ca totul face parte dintr-un plan bine pus la punct de Dumnezeu, m-a însoțit întreaga zi.

 Morala: oricât de ocupat ai fi, macar o zi pe săptămână ieși in natura. Du-te in parc, la pădure, oriunde te simți bine.

Vei simți inca de la ‘prima administrare’ cum soarele, copacii si aerul curat vor începe sa acționeze in favoarea ta, facandu-te sa fii mai relaxat, mai linistit. Starea ta de spirit va cunoaște o îmbunătățire, iar rezervoarele de energie pozitive vor începe sa se umple. Vei incepe sa vezi ca viata ta este minunata, ca ai multe binecuvantari si multe motive sa te bucuri.

Dar trebuie sa te avertizez: provoacă dependenta. Poate la început, nu vei putea sa te bucuri de liniște datorita fluxului de gânduri care îți vor distrage atenția, dar trebuie sa le asculți si pe ele.

Doar stand tu cu tine si cu gândurile tale, in liniște, vei putea sa te cunoști pe tine, sa te ierți, sa te accepți si sa te îndrăgostești de tine.

Întrucât primăvara și-a intrat in drepturi ai mai multe șanse sa te expui momentelor de liniște.

 Cum? Pai după ce programul de la școală/ muncă/ facultate se termina, opreste-te pentru 20-30 de minute dintr-un parc. Închideți telefonul si stai doar tu cu tine ( poate te va ajuga si sa încerci câteva tehnici de respirație inspirate din yoga).

 Lăsa natură sa facă minuni!

Amenintata cu violul? Story time

Suntem in secolul XXI, relatiile nu mai sunt ce au fost odata, intalnirile se intampla mai mult online, iar sexul nu mai este un subiect tabu.

Cu atat de multe retele de socializare la care aveam acces a devenit mult mai usor sa abordam persone noi, sa cream noi legaturi, chiar si sa ne indragostim. Toti suntem familiarizati cu situatia clasica „ mi-a dat un like, i-am dat un like si asa a inceput totul”.

Dar totusi haideti sa nu uitam ca suntem oameni, iar in adancul sufletului nostru cu totii ne dorim sa fim cuceriti cu gesturi simple, cu zambete furate, cu priviri sirete. Sa nu uitam ca o relatie se bazeaza pe mai mult decat contactul intim dintre persoane. Sa nu uitam ca respectul nu si-a pierdut din valoare.

Story time:

Vorbeam pe o retea de socializare cu un anume tip. Incercam cica sa ne cunoastem, nimic serios ( cel putin nu din partea mea à  don’t judge me) .  Acest baiat incerca sa ma convinga sa ma intalnesc cu el, la o cafea, un suc, ceva…Programul meu incarcat insa ii dadea planurile peste cap de fiecare data ( plus faptul ca ar fi trebuit sa ma duc eu la el in oras, lucru cu care nu sunt tocmai de acord). Asa ca, dupa mai multe insistente, a trecut la urmatorul nivel, „invitandu-ma” la un viol.

Credeam in prima faza ca vad eu prost si ca oboseala isi spune cuvantul.  Dar el incerca sa-si si argumenteze invitatia, spunandu-mi ca isi doreste sa aibe o amintire cu mine. Dupa primirea refuzului meu, am  devenit in ochii lui o fata „aiurea” ( pe principiul „vulpea cand nu ajunge la struguri, spune ca sunt acrii”).

Incercand apoi sa se scuze si sa-mi explice ca era doar o gluma inofensiva, menita sa fie doar un apropo  subtil. Ca nu mi-ar putea face niciodata asa ceva mie. Ma scuzati ca nu am avut de gand sa pun botul la aceste scuze si mi-am permis sa o iau in serios si sa ma rup total de aceasta persoana.

Dragii mei baieti, cand doriti sa „cuceriti” o fata, nu o amenintati cu un viol, sperand ca ea isi va da acordul si se va transforma intr-o noapte fierbinte de dragoste. Nu cred ca asa veti obtine ceea ce vreti. Daca doriti miere,banuiesc ca nu daramati stupul, nu? Stiu ca e lame, dar totusi putina vrajeala s-ar putea sa va ajute mai mult ( sau nu).

Iar daca inca va loviti de refuzurile fetei, acceptati situatia cu demnitate. Nu incercati sa o faceti sa se simta prost ca nu v-a acceptat avansurile, cel mai probabil nu se va simti. Dar isi va forma o parere „buna” despre voi. Daca pana atunci ati fi avut o mica sansa la o intalnire, sigur ati pierdut-o in momentul in care ati „invitat-o” la viol..

Dragele mele, nu va lasati indimidate de acesti masculi alfa care incerca sa-si expuna barbatia in conversatiile monosilabice  pe care le poarta cu voi. Meritati mai mult decat atat.

Sunt atat de multe femei in aceasta lume care se complac in situatii dure, nasoale si nepotrivite, din teama de a fi singure, independete ( si nu vreau sa ma gandesc la cazurile in care teama este legata de propia siguranta). Haideti sa nu devenim si noi unele dintre acele persoane, ci sa facem cumva sa putem sa le ajutam.

Nu va fie teama sa va rupeti de oamenii toxici, care  vor doar sa va bage in pat si sa-si „faca amintiri cu voi”.  Nu acceptati sa intrati in relatii cu persoane care nu va respecta. Si nu acceptati sa va intalniti cu persoane care nu va inspira incredere, sau care continua sa va bata apropouri indecente.  Aceste lucruri  ar trebui sa vina se de la sine, si sa fie „de comun acord”.

Vreau sa cred ca inca mai exista barbati care stiu sa trateze o femeie, care stiu ce insemna respectul si dragostea, care inteleg cum sa cucereasca o femeie si cum sa o pastreze. Vreau sa cred ca toate aceste lucruri nu s-au demodat.

XOXO, Ena.

 

 

Drumul tau nu se va sfarsi la el! Drumul tau acum incepe!

Cuvintele nu-ti ies ușor din minte, si oricât încerci sa le așterni pe hârtie si sa lași totul in urma ta, nu poți. Inca doare. Rana inca nu a început sa se vindece.

Dar e ok. Inca ai nevoie de timp. I-ați tot timpul de care ai nevoie.

Dar nu te mintii. Nu te amăgi singură ca se va întoarce la tine, ca se va trezi dintr-o dimineața si ii va fi atât de dor de tine încât sa te caute. Nu o va face.

Atunci când a plecat ai simțit ca ti s-a făcut o mare nedreptate. Aveai atât de multe de oferit, iar el pur si simplu a refuzat sa primească. Începi sa te invinovatesti, să-ți găsești posibile greșeli, să-i gaseseti lui scuze.

Dar nu exista scuze. Iar tu nu ești vinovata. Este doar o perioada, ca oricare alta, care va trece. Doar totul este temporar, nu?

Stiu ca nu ma crezi. Stiu ca ti se pare sfârșitul lumii. Dar nu este. Este doar începutul. Începutul tau ca femeie independenta si care știe ce vrea.

 Chiar vrei lângă tine un ‘băiat’ care fuge la prima ploaie, care tace atunci când știe ca cuvintele lui te-ar liniștii, care te lăsa singura, care te lăsa sa te întrebi tot felul de lucruri, căruia nu ii pasa ca te îngrijorezi? Nu? Așa credeam si eu.

 Atunci nu te opri din drumul tau pentru oricine, pentru ca cine este pentru tine va rămâne in viață ta fara sa ii ceri asta. Restul? Sunt doar statii trecătoare, menite sa te învețe ceva, sa te aducă mai aproape de tine.

Așa ca intreaba-te care este lecția pe care ai invatat-o acum, ce a adus in plus in viață ta. Daca găsești macar un lucru pozitiv din experienta asta, atunci însemna ca nu ai pierdut nimic. Te-ai castigat pe tine.

Reaminteste-ti cine erai inainte sa intre el in viata ta, pastreaza ce e bun din amintirile cu el ( mereu exista macar un lucrur bun) si reinventeaza-te. Devin-o femeia care iti este menit sa fii! Si crede-ma ca la momentul potrivit vei intalni pe cineva care nu-si va dori sa plece de langa tine!

Eu aleg sa cred asta! Eu aleg sa cred ca exista viata mai buna dupa o desparitire! Eu aleg sa ma reinventez mereu si mereu, de cate ori trebuie. De ce? Pentru ca eu pot si fara cineva langa mine, pentru ca eu vreau mai mult!

 SI TU POTI!

Draga mea, ridica, sterge-ti lacrimile, puneti cel mai frumos zambet pe fata si fii fericita! Drumul tau nu se va sfarsi la el! Drumul tau acum incepe!

Facebook- proiecția unei imagini de sine idealizat

Rețelele de socializare facilitează comunicare și ne asigură accesul la o multitudine de informații insumând o varietate de domenii.

Deși rolul primordial al acestora este de a ne ajuta pe noi să menținem legăturile de prietenie și peste hotare, să fim mereu la curent cu tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, rețelele de socializare pot avea și un efect negativ asupra dezvoltării armonioase a personalității adolescentului.

Facebook este una dintre cele mai utilizate platforme de socializare în care utilizatorii își pot crea o pagină cu informații personale, se pot conecta cu persoane apropiate, distribui imagini, videoclipuri și evenimente din viata personala.

Utilizatorii de Facebook își creează o imagine pe care o evidențiază  în fiecare postare pe care o publică. Această imagine de sine poate să fie sau nu una reală, dar cert este că ea influențează starea noastră de bine, parerea pe care o avem noi despre propia persoana reflectându-se in aceste postări.

Imaginea de sine ne influențează comportamentele. Cand ai o imagine de sine bună îți poți îndeplini obiectivele pentru că, o imagine de sine bună îți dă entuziasm, energie și determinarea necesare pentru acest lucru iar obstacolele sunt percepute ca provocari ce trebuiesc depasite pentru atingerea obiectivelor, face ca stima de sine sa creasca corespunzator si sa lucreze in favoarea ta.

O imagine de sine negativă te face să-ți scadă motivația sau chiar o anihileaza prin lipsa încrederii în fortele proprii, ducând, mai departe, la evitarea situatiilor noi, provocatoare, care te-ar face sa iesi din zona de confort.

O echipă de psihologi de la Universitatea din Michigan a elaborat un nou studiu cu privire la efectele adverse pe care le generează cea mai mare rețea de socializare din lume – Facebook.

La suprafață Facebook satisface nevoia de socializare și astfel interconectarea devine un aspect pozitiv. Dar lucrurile sunt mai complexe de atât și efectele adverse sunt mai importante decât nevoia de la suprafață. Efectul unei rețele de socializare este devastator asupra psihicului uman. Cu cât utilizarea unei astfel de rețele de socializare este mai mare cu atât efectele adverse asupra personalității cresc. Oamenii au senzația că socializând virtual au numai de câștigat, dar pe de cealaltă parte intervin și efectele negative secundare. Acestea nu sunt percepute imediat, ci este nevoie de un timp îndelungat pentru ca sentimentele negative și trăirile contradictorii să intervină.”, susține Ethan Kross, unul dintre psihologii din echipa de studiu.

Postările pe Facebook spun mai multe decât am crede noi despre personalitatea noastră. În funție de personalitatea noastră alegem să postăm diverse poze, anunțuri, ș. a. De exemplu, putem posta anumite reușite personale pentru a primi validarea și aprecierea celor din jur, putem începe discuții cu prietenii noștri virtuali pe diferite teme ( sport, muzică, filme) sau putem sa distribuim poze din vacanțe sau din viața de zi cu zi, doar din dorința de a comunica tot timpul cu ceilalți.

Imaginea pe care alegem să o afișăm lumii întrgi pe facebook poate sa fie sau nu una ideală. Putem alege să afișăm o persona perfectă sau putem alege să ne afișăm adevărata personalitate. Ambele variante sunt la latitudinea noastră și ambele ne influențează mai mult sau mai puțin personalitate.

În rândul adolescenților afișarea unei imaginii de sine perfecte, ideale pe rețelele de socializare poate produce sentimentul de confuzie, în timp, adolescentul jonglând cu imaginea de sine reală și cea ideală.

Sinceritatea pe rețelele de socializare este din ce în ce mai apreciată, iar aceasta îți va conferi sentimentul de autosatisfacție, rămând o persoana integră, care se apreciază la adevărata sa valoare, căreia nu îi este teamă să arate cine este cu adevărat, ce credințe, vise, valori are și pe rețelele de socializare.

365 de zile – 365 de oportunități

Cerul s-a luminat in mii de culori, zgomotele, menite sa alunge spiritele rele au rupt linistea asurzitoare.

Toti oamenii, cunoscuti si necunoscuti, se îmbrățișează si își ureaza ‘La multi ani’. Mii de priviri ațintite spre cer, rostind in gând dorințe, rugăminți si multumiri.

Zâmbete si lacrimi. Saruturi si priviri. Noul an își intra de-acum in drepturi.

 Planul pentru anul nou este gata de mult. Pus bine, astfel incat sa il ai la îndemână pas cu pas. Căsuțele din fata obiectivelor mărețe asteapta cu nerabdarr sa fie bifate, iar tu să-ți crești încredere in tine.

 Te-ai gândit mult ce să-ți dorești, ce obiective să-ți setezi, ce vise să-ți faci, in ce sa-ti pui sperantele. Ai analizat fiecare beneficiu si dezavantaj. Fiecare lucru marunt pe care ti-l dorești schimbat sau îmbunătățit la propria persoana se află pe acea lista.

 Motivația ta a crescut la limite maxine iar voința este de piatră. 2019 va fi anul tau. Anul oportunităților si anul realizărilor. La fel cum a fost si 2018… 2017… 2016.

Îți setezi mereu si mereu aceleași obiective, imense, la care abia poți sa visezi. Îți dorești din nou si din nou aceleasi lucruri, dar tu in fiecare an ramai acelasi om.

tumblr_nhhf1zkhg21r8auiro1_400

 Acum in prag de an nou te simți motivat si inspirat. Dai uitarii toate esecurile si privesti cu entuziasm spre noile oportunități. Privești increzător spre noul an și îți repeți în minte: un an nou, un nou eu.

 Dar dragul meu cititor, anul nou nu este peștișorul auriu , și nici duhul din lampa lui Aladin care să-ți îndeplinească 3 dorințe. 2019 va fi anul tău dacă pentru fiecare lucruru pe care l-ai menționat pe lista ta magică vei depune puțin efort.

 Asta necesiga sa te dai jos din pat, să-ți pui pe fata cel mai frumos zâmbet, sa oferi, sa inveti, sa crești, să muncești câte puțin în fiecare zi la visul tău.  Sa nu-ți mai plângi de milă, sa accepți ceea ce ai și lupți pentru ceea ce vrei. Iar acest lucru nu este nici pe departe imposibil, dar nici ușor nu va fi.

Nu stiu pe cineva care să fi spus ca viața este ușoară sau simplă, dar nu este nimeni care să fi afirmat vreodată că nu merită fiecare mic sacrifiu pe care il faci.

Fiecare lucru, fiecare obiectiv, fiecare dorință, fie ea si una îndrăzneață si nerealistă, poate deveni realitatea ta de mâine daca astăzi începi sa pui cărămizi si sa-ti construiești, pas cu pas, drumul către viitor.

 Încrederea in propria persoană, motivația si voința din primele zile ale anului, ar trebui sa fie acolo pe tot parcursul celor 365 de zile. Ar trebui să invățăm să ne umplem rezervoarele la timp, astfel să nu rămânem niciodata fara combustibil si energia de care avem atât de multă nevoie sa nu ne lase niciodată la greu.  Pentru ca fiecare zi este un nou început, o noua oportunitate, o noua etapă.

In oricare din cele 365 de zile visul tau poate deveni realitate, viață ta se poate schimba la 360 de grade, dar tu..tu trebuie sa fii pregătit si sa întâmpini evenimentele din viață ta cu zâmbetul pe buze, cu brațele deschise, cu optimism si cu cele mai faine calități ale tale.

Tu poți sa faci o diferență, tu poți ca la finalul anului  2019 sa îți bifezi fiecare căsuță de pe lista, tu poți la finalul anului sa privești in spate, sa zâmbești si sa observi schimbările pozitive care s-au petrecut in viață ta.

 Permite-ti sa ieși din zonă de confort, lasă-te sa greșești ( dar asigurate că ai prieteni buni care sa te scoată din încurcături), riscă, plângi ( să speram că doar de bucurie), râzi cu gura până la urechi, iubește, fa-ti amintiri de neuitat, fa lucruri pe care să-ți fie rușine sa le spui in public ( sunt cele mai faine amintiri), pune suflet in tot ceea ce faci ( chiar daca nimeni nu crede in tine sau  in visele tale( E important sa crezi tu cu tot sufletul), fa poze ( multe, pentru ca peste 10 ani o sa te amuzi de ele si o sa le iubești pe toate), iartă ( pentru ca locul pe care frustrările, supărările le ocupa in sufletul tau, ar putea fi umplut cu zâmbete. Iar tu meriti zambete si amintit frumoase), îndrăznește sa fii fericit, îndrăznește sa acționezi, îndrăznește sa spui da, învăța sa spui nu, treci peste fosti și foste ( locul lor e in trecut), renunță să mai lupți pentru cei care nu-și doresc asta, renunța sa ii mai mulțumești pe toți ( tu ești principala ta prioritate).

 Fa tot ceea ce simti, așa cum ți-ai promis in noapte dintre ani.

 Și nu in ultimul rând, fă in fiecare zi un lucru mic pentru visul tau, pentru dorintele tale, pentru lista ta magica, oricat de mic si neînsemnat ar fi el.

365 de zile. 365 de oportunități, de șanse de a spune da la tot ceea ce îți face inimă sa bata mai repede.

Îți doresc un an mai bun decât cel din gândul si listele tale.

 Îți doresc ca la final de an sa te uiți spre cer si doar sa mulțumești, știind ca ți-ai atins fiecare obiectiv.

Îți doresc un an cu iubire si prietenii pe viață.

Îți dorești un an al curajului si un an petrecut in afara zonei de confort.

Xoxo,

 Ena

Ps: Daca vrei sa mai ramai in lumea mea poti sa citesti si:

Ganduri de final de an

Tu erai linistea..

Tu esti creatorul propiului tau Univers

Ganduri de final de an

Ultima zi din an. Ma încearcă atât de multe gânduri astăzi.

 Privesc in spate, la începutul anului, la noapte dintre ani, la oamenii cu care mi-am început anul si apoi revin la realitate si un zâmbet îmi apare pe fata. Imaginile sunt total diferite.

 Conștientizez ca un an, 12 luni, 365 de zile îți pot schimba viață. Poate nu neaparat radical, dar fac o diferență substanțială in atitudinea ta, in felul tau de a fi, in cercul tau de prieteni, in experietentele si lecțiile pe care ti le-ai însușit.

In fiecare an obișnuiesc să-mi fac un bilanț al anului vechi si imi scriu dorintele si obictivele pentru anul nou, acea lista o recitesc abia in ultima zi a anului cel nou. Anul acesta am pierdut lista magica, așa ca bilanțul de anului acesta am decis să-l împărtășesc cu voi. Așa sunt sigura ca nu-l voi pierde si cine știe, poate va inspir si pe voi sa priviti puțin in retrospectiva.

Nu as caracteriza anul 2018 ca fiind cel mai bun an din viață mea, dar nici cel mai rău. Este undeva la mijloc, un an mediocru, dar productiv. Printre lecțiile valoroase ale anului aceste se afla si cea legata de sincronizarea evenimentelor si lucrurilor in viață.

Mereu am crezut ca lucrurile se întâmpla cu un motiv, ca toate au timpul lor, contrar afirmațiilor conform cărora noi suntem cei care ne făurim destinele. Iar cumva aceasta credință a reușit sa ma ghideze de a lungul anilor in tot ceea ce încercam sa realizez.

 Sa va dau si un exemplu. Scriu de când ma stiu, de când am învățat sa tin stiloul in mana m-am îndrăgostit de scris. Reprezenta si inca mai reprezintă modul meu de a ma descarca, de a pune pe hârtie fiecare emoție care îmi colinda prin suflet, felul meu de a ma exprima.

 Am încercat in nenumărate rânduri să-mi construiesc un mic blog, unde să-mi înșir gândurile si experientele. Si de nenumărate ori am renunțat.

 Ajunsesem sa cred ca poate nu e pentru mine, ca poate e mai bine sa scriu doar pentru mine, ca oricum voi primi multe critici si putini vor fi cei care vor înțelege. Bla, bla, bla.

 Devenisem deprimanta si gata sa renunț la visul meu. 2018 a însemnat anul in care am decis sa mai încerc inca o data, ca nu aveam nimic de pierdut si ce mai însemna un eșec după atâtea. Eram convinsa ca voi posta 2 poate 3 articole si ma voi lăsa.

 Îmi era așa de frică sa ma deschid, sa scriu liber, drept dovada primele articole le-am scris in engleza ( credeam eu că-mi va fi mai ușor sa pun emoție in alta limba). Si usor , ușor am început sa scriu în romana, să-mi asum ceea ce simțeam, ceea ce gândeam. Si asta si datorita vouă, oamenilor care îmi citiți fiecare articol si care îmi apreciați munca.

Asta m-a convins ca lucrurile se întâmpla atunci când trebuie, când ești pregătit pentru ele. Ca sincronizarea universului este uneori peste încercările tale infinite. Au trecut doar 4 luni de când îmi expun bucăți din suflet si acest mic proiect a devenit parte din mine. In acest scurt timp m-a invatat să-mi asum ceea ce sunt si sa ma accept.

2018 a fost anul când am început sa ma pun pe mine pe primul loc mai mult decât o făceam in trecut, in care am investit mai mult timp in pasiunile mele. In care am ales sa fac doar ceea ce ma face sa zâmbesc si sa ma incojor doar de oamenii care ma inspira si ma motivează sa devin o persoana mai buna.

 Vreau să-mi închei anul așa cum îmi doresc sa îmi închei fiecare an de acum înainte: punând bucăți din suflet pe ‘hârtie’ si împărtășind cu voi fiecare emoție, fiecare gând.

Pentru tine ce a insemnat 2018?

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe